sper sa-mi fiti alaturi in continuare!

O afacere mai buna am facut cu pasta de dinti la care mi-a dat o periuta super (soft)! O periuta de dinti noua nu are cum sa nu-ti fie de folos!

Voi urmariti promotiile? Vi se par avantajoase?

Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, instituţie publică aflată sub patronajul Consiliului Judeţean Tulcea, marchează aceste importante evenimente legate de mediu prin diferite acţiuni specifice dedicate ANULUI BIODIVERSITĂŢII organizate la Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării.

Astfel, în data de 14 octombrie 2010, ora 12, cu participarea elevilor şi cadrelor didactice din cadrul instituţiilor de învăţământ tulcene, se va desfăşura acţiunea educativă „2010 – ANUL BIODIVERSITĂŢII”, acţiune ce se înscrie în seria activităților dedicate anului 2010.

Se vor prezenta evenimentele de mediu ale lunii octombrie şi se vor organiza ateliere de lucru cu activităţi interactive diverse, adaptate pe grupe de vârstă. Acestea urmăresc verificarea cunoştinţelor generale privind biodiversitatea lumii vii, recunoaşterea unor specii de faună, identificarea problemelor de mediu la nivel local şi cunoaşterea şi consolidarea normelor de comportament ecologic în natură.

Scopul final este conştientizarea publicului asupra necesităţii protecţiei globale a mediului.

Pentru informaţii suplimentare vă puteţi adresa Centrului Muzeal Ecoturistic Delta Dunării, tel/fax 0240 51.58.66, 0340 10.56.52.

Astea fiind spuse, sa nu intrebati de ce cand eram mica faceam balet pe marginea exterioara a balconului meu de la etajul 4, de ce vreau sa sar cu parapanta, de ce imi place alpinismul, de ce Eliei ii place sa sara cu coarda elastica, de ce unchiul meu cobora pe o sfoara de pe bloc in acelasi balcon de la etajul 4, etc. O familie de aerieni!

Piesa de rezistenta a oricarei aniversari:

Frumusetile din vaza:

S-au videoproiectat foto din zone turistice in care putini dintre noi au bucuria de a ajunge…Il “invidiez” pe colegul care a ajuns aici, dar ma bucur ca impartaseste cu noi momentele de fericire petrecute prin pustietati.

O cohilie abandonata si un culcus de broasca testoasa:

O baltoaca… inimoasa:

Panorama din varful dealului:

Podisul Casimcei imbina armonios zonele aride cu ierburi uscate si fasii lungi de roca impregnata cu modele ruginii sau colti de piatra verzuie cu vegetatia bogata din zona firicelelor de apa care-l brazdeaza.

Atractii microscopice:

Vedere catre satul Magurele:

Branduse dobrogene de toamna. Am inteles ca frunzele plantei apar primavara, iar toamna apare doar florea. O micuta bijuterie, atat de fragila, incat se afla pe lista plantelor pe cale de disparitie.

O calugarita flirtreaza cu un coleg. S-a orientat ea: baiat finut, fara obligatii si bine facut (sa aiba ce manca toata iarna!).

Urmele unui “leu al furnicilor”:

Dupa foarte putin timp descoperim un peisaj fascinant:

O limba de pamant care desparte doua vai simetrice, foarte adanci, conuri burtoase de pamant si dantelarii instabile pe care se reflecta culorile reci ale unui apus de octombrie.

In jur, ierburi uscate in forme ciudate:

Gama de toamna a culorilor naturii:

Roca feliata cu picturi ruginii si modele de crengute (probabil niste fosile sau licheni). Mie mi-a amintit de modele pe care le fac cu diverse plante pe ouale de Paste:

Un firicel de apa ce cade pe trepte de piatra hraneste palcuri de frunze aranjate parca de un gradinar iscusit:

Am pornit “cercetarile” de la nucul din spatele curtii, unde am constatat ca recolta de anul asta este foarte bogata si frageda.

Ne-am potolit pofta de nuci si am coborat apoi la parau unde am descoperit un peisaj relaxant:

Hai hui pe ulitele satului:

Trandafir de varza si picaturi revigorante:

Dupa ce trecem podetul, peisajul se schimba si incepe sa devina foarte interesant. Parca am fi trecut vama catre un loc mirific, nebanuit.

Ajungem in Valea Rostilor (nume pe care il retin eliminand un “p” din fata unui cuvant bine-stiut de toata lumea).

O planta cam…mustacioasa:

Boabe

O casuta de sezon ascunsa bine printre crengi asteapta primavara pentru a-si gazdui vizitatorii:

Incet incet ajungem de la zonele joase de campuri, la coame de loess gaurite de pasari care isi cuibaresc aici familiile. Pe alocuri, bucati zdravene din versantii abrupti stau sa se prabuseasca. Admiram relieful ondulat de la baza spre inaltimi, inaintand printr-un sant si fiind inconjurati de pereti ce-au indurat eroziuni de secole. Santurile se largesc si se ingusteaza, pentru ca mai apoi sa ne permita o viziune de ansamblu si descoperirea de noi atractii. Vegetatia devine inalta, tepoasa si te lasa cu greu sa inaintezi. Am strans sute de ciulini pe pantaloni si pe bluza, mi-au intrat 2 spini in deget si aproape am luat o creanga spinoasa peste ochi. Cu cat este mai greu de inaintat, cu atat peisajul este mai atragator si te ambitionezi sa-l cuceresti.

Traiesc cu impresia ca locurile atat de bine ascunse de natura, inaccesibile pentru “calatorul amator” care vrea sa-si manance micii langa portiera masinii, vor fi descoperite doar de cei care stiu sa le aprecieze cu adevarat, de cei care merita sa cunoasca valorile inestimabile ale naturii.

Primele mele contacte au fost cu “Info…”. E o poveste amuzanta. Am fost rugata de cineva sa fac un articol despre Manastirea Cerbu pentru a-l publica pe site-ul Info-delta. N-am prea inteles mare lucru pentru cine si in ce scop, dar m-am apucat de scris. Cand am terminat, am solicitat datele de contact ale persoanei/redactiei. Dintr-o greseala, in loc sa primesc e-mailul de la Info-delta, mi s-a dat adresa de la Infotulcea. Pe atunci nu stiam nimic nici despre Info-delta, nici despre Infotulcea (scz  ca o recunosc public). Pana sa se repare aceasta greseala, apasasem deja “send” catre Infotulcea. In final, am trimis din nou articolul, de data asta catre adresa corecta. De atunci am tinut legatura cu Nicu Simion si ne-am ajutat reciproc de cate ori am putut (ba cu un site, ba cu ceva fotografii, ba cu ceva info-rmatii, ba cu ceva…info-rmatica… – Nicu, ar trebui sa-mi vezi ranjetul produs de ultimul cuvant, dar sunt convinsa ca e reciproc valabil…). Multumesc inca o data pentru tot ajutorul!

Infotulcea nu s-a lasat mai prejos. Mi-a publicat articolul in revista si mi-a sugerat sa mai trimit si altele. In scurt timp am intrat in redactie si m-am ocupat de rubrica de turism. Asa am ajuns sa leg o stransa prietenie cu managerul revistei, Cristian Anton care s-a revansat cu un voluntariat in domeniul meu de activitate.

O aparitie neasteptata pe blogul meu, dar care m-a bucurat foarte mult, a fost cea a lui Noviodunum. Tin minte ca mi-a comentat un articol si am inceput sa comunicam prin intrebari si raspunsuri pe ambele bloguri. Pe atunci ne vorbeam cu “dumneavoastra” si credeam despre el ca este un tip in varsta si chiar scortos (scz, instinctul meu a dat gres). Eram tare curioasa sa-l cunosc, dar am ratat intalnirea bloggerilor pentru ca am plecat la un seminar in Bacau. Ne-am intalnit ulterior si m-a uimit ca este atat de tanar si atat de serios in ceea ce face. Si astfel am inceput colaborarea cu omul din spatele site-ului, cu Aurel Stanica. Avem un parteneriat materializat in cateva intalniri de succes (de-au scris pana si ziarele! ). Regret ca n-am reusit sa ajung la ceatea Noviodunum vara asta, mai ales ca si-a tinut “portile deschise”.

Pe Liviu Hariton si Radu Borzea i-am cunoscut in preambulul intalnirii bloggerilor, desi le descoperisem site-urile  de ceva timp. Ne mai comentam uneori articolele si am facut promisiunea ca voi participa la rubrica “editorial” de pe Iubesctulcea, site-ul lui Liviu. Sper sa reusesc sa ma tin de cuvant.

 Mirela este una dintre mamicile si bucataresele mele preferate. Nu am cunoscut-o si nici nu este tulceaca, desi e din apropiere, din judetul vecin. Mi-a placut blogul ei de cand l-am descoperit. De la ea mi-a venit ideea “lepsei anilor din urma” si am furat reteta de tarta cu mere si checut rapid. Daca nu ii accesez foare des site-ul, sa ma inteleaga de ce: pentru ca ma transforma in gospodina si n-ar fi frumos! La cate chestii delicioase gateste, iti vine sa mananci monitorul!

Poate ca cea mai stranie intalnire a fost cu Daniel Nastase. La adresa la care locuiesc acum m-am mutat cam de 3 ani, dar nu-mi cunosc vecinii. Intr-o seara vad un tip in fata scarii si mi s-a parut cunoscut. I-am dat “buna seara” si ma tot gandeam de unde il stiu. Dupa cateva zile am intrat pe site-ul lui si i-am remarcat fotografia “aha, e vecinul!!”. Am descoperit ca ma are in blogroll ”o fata cu un blog”. Mi s-a parut haios. 

Doua contacte telefonice si o curiozitate ma leaga de  Iliuta Goean .

Cristi-mic si Dan din Delta Dunarii au bloguri foarte foarte interesante, insa n-am avut ocazia sa-i intalnesc. De fapt pe Cristi l-am vazut in Peco si pentru ca il stiu de pe blog imi venea sa-l salut, dar n-am indraznit.

Cam atat cu ce spun eu despre voi, restul mai vorbim in particular…

Asta mi-a amintit de cateva intamplari (comice, nu tragice ca cele din film).

Prima data cand am auzit de o alta Daniela Ungureanu a fost cand am dat la liceu. Mandrie mare, am luat la cel mai bun liceu tulcean (considerat pe atunci, iar eu imi mentin parerea ca este si in prezent cel mai bun)- chiar daca am obtinut cea mai mica medie din toata experienta examenelor mele. Mare mi-a fost mirarea si grea amaraciune a pus stapanire pe mine sa aflu ca fosti colegi de-ai mei imprastie zvonul ca am picat examenul si nici nu as fi dat la acel liceu, ci la un altul. Am fost atat de socata sa aud ca: “scrie negru pe alb ca ai picat, listele sunt la …cutare liceu!”, cand eu nu mi-am depus dosarul acolo! Am verificat si intradevar, era o Daniela Ungureanu care s-a inscris si din pacate nu a luat examenul. Mi-a trecut supararea cand a inceput anul scolar.

A doua experienta a fost la votare. Dupa ani de zile de locuit la adresa, am constatat ca am un vecin pe nume Ungureanu Ionut. Asta n-a fost nimic, dar la urmatoarele alegeri am constatat ca sub numele lui este si o Ungureanu Daniela, ca omul in cei 4 ani s-a insurat. Bine mai vecine, si nu puteai sa-ti gasesti o nevasta cu alt prenume careia sa-i adaugi numele Ungureanu? Dupa ce ca mai suntem 2 in Tulcea…Si  a cautat-o mult, probabil, de a gasit-o si cu inceputul CNP-ului la fel ca al meu 278…Iar doamna Ungureanu s-a pus rpd sa semneze pe liste in locul meu, asa ca eu a trebuit sa semnez in locul ei . Nici nu-i greu, eu ma dau drept Daniela Ungureanu tu, iar tu te dai drept Daniela Ungureanu eu!

Acum citesc pe listele unui concurs de grefier din Tulcea ca Daniela Ungureanu face contestatie! O fi cea cu liceul sau Daniela lui vecinu`? Sau alta Daniela Ungureanu? Ca eu sigur nu-mi doresc postul de grefier! 

Confuzia numelui mi-a adus si momente fericite. Am avut astfel privilegiul de a ma naste intr-o rezerva de spital pregatita de fapt pentru o cumnata de-a unui Ungurean faimos. Obisnuiesc sa glumesc pe tema asta spunand ca soarta mi-a oferit conditii mai bune, stiind cu ce sange regal are de-a face! Se poate considera si ca am speculat momentul.

Pe Internet vad si alte Daniele Ungureanu: o sefa a unei banci din Pascani, o doamna doctor din Bucuresti (?), o absolventa din Piatra Neamt, o sotie de ministru (care poate fi d-na doctor, nu stiu sigur), o profa de mate din Constanta, o adolescenta “sincera si frumosa” (asa se descrie cel putin) din Buzau care si-a pus profilul pe www.perechea-ta, etc, etc…

Dar, dragilor, cand tastati in Google Daniela Ungureanu, prima pagina care se deschide este a celei mai importante dintre Danielele Ungureanu din toata lumea: A MEA si a blogului MEU! (spuneti voi daca nu…)

Ups, si asta imi cam da de gandit daca fac o corelatie cu ideea filmului de la care am pornit… adica eu sunt sosia care poate fi gasita prima…