leapsa anilor din urma

Ai mai rasfoit in ultimul timp albumele de fotografii? Fotografiile alb-negru pentru care chemau parintii fotograful din centru. Am avut o surpriza sa vad ca ale mele deja s-au ingalbenit. Si doar nu sunt chiar asa…vechi! 🙂Ideea mi-a venit de la o leapsa vazuta pe un blog. Asa ca o dau si eu mai departe, lui Dan Brasov. Iata ce a iesit din scaner:

1979 -1 an- bebe la bunica, la Onesti. Pasiunea pentru fotografie cred ca o mostenesc de la ea. Bunica ne aranja in haine de sarbatoare, ne dadea cu apa de colonie si chema fotograful „sa ne traga in poza”.

6 ani- soim al patriei. Gradinita mi-a placut doar in saptamanile cand aveam ore dupa-amiaza.

Mos Craciun nu mi-a inteles scrisul in acel an. Ii cerusem o masinuta iar el mi-a adus o papusica.

7 ani- am cravata mea sunt pionier. Nu stiu cate fete isi amintesc pantofii de pionier. Erau oribili, nu i-am suportat niciodata si imi era asa rusine sa-i port. In poza de mai jos sunt foarte mandra pentru ca numai ce observasem ca si colega mea mai mare avea acelasi gen de pantofi. Legat de cravata de pionier imi amintesc ca o aveam mereu legata, pentru ca ii pierdeam inelul.

 10 ani- absolvirea clasei a IV-a. Apropo, inelul de la cravata l-am imprumutat de la o colega.

11 ani- In vacantele de vara abia asteptam sa merg la bunici. Mai ales dupa ce s-a nascut Iulia. Uite ce draguta era:

12 ani – In Tabara Voinesti. Am avut o suferinta foarte mare atunci, pentru ca mama mi-a conditionat plecarea in tabara: „ori te tunzi, ori stai acasa!”. Eu adoram parul lung. Am raspuns santajului si am renuntat la plete. Colegele mele au patit la fel, asa ca toata lumea ne confunda cu o tabara de baietoi.

In primul an de liceu ma straduiam- ca orice adolescenta- sa par mai mare, deoarece aveam un grup de prieteni cu 4-5 ani mai in varsta ca mine.

17 ani- majoratul unei colege de clasa. Langa mine este un coleg care semana cu Riky Dandel. Si…pazea! In a XII-a purtam ochelari!

18 ani in octombrie. Am facut o petrecere in familie. Eram mult prea emotiva sa suport ideea de a fi gazda a 20 de invitati. Ca de obicei cand am nevoie de sustinerea ei, scumpa mea sora imi dadea indicatii cum sa tai tortul:

1997- La absolvirea liceului simteam nevoia sa fac o schimbare: o tunsoare scurta si o vopsea roscat acaju m-au ajutat sa arat total diferit. Mi-a placut noul look.

In cateva luni, mi-am schimbat iar lookul: o tunsoare oribila, fara vopsea:

1998- anul I la facultate, la Galati. 

1999- Eclipsa de Soare am vazut-o la Mamaia, pentru ca in Tulcea se vedea doar partial. Sentimentul a fost ciudat de placut.

Cea mai buna prietena din facultate, Elia ura pisicile.

In Galati am prins cateva ierni asa de bogate in zapada, ca nu mai trecea bacul spre Tulcea, astfel ca am ramas blocata cateva zile fara mancare si fara bani. Viata de student!

2000- inca mai aveam o minte de copil (nu ca acum as avea altfel). Imi placea sa ma joc cu verii mei si ne deghizam in tot felul de aratari. Asta e poza mea preferata. Erau asa de mici si receptivi la orice nebunie. Acum sunt mai inalti ca mine. Uite cata inocenta:

2002- La absolvirea facultatii

2003- m-am angajat si lucrez in aceeasi institutie si in prezent. n-am poze de la angajare.

Am o poza din 2005, de la un curs. Din 2005 incep fotografiile digitale. mare diferenta! Iubesc tehnologia.

Si una mai putin oficiala, intr-o excursie la manastirile din Tulcea.

2007- a doua zi dupa casatoria Eliei am vizitat Gradina Publica

2008- domnisoara de onoare la nunta Florentinei, o alta buna prietena din Galati.

Si am ajuns la prezent.

Anunțuri