club hipic tulcea

Am vizitat pentru prima oara Clubul hipic din Tulcea. Inca o data mi-am demonstrat ca pana nu incerci ceva, nu ai voie sa-ti faci o parere! Am fost placut impresionata de atmosfera de aici.Spre rusinea mea, aveam impresia ca la acest club are vreo doua gloabe, ca alea pe care le vedem pascand pe stadion🙂 (tin sa-mi prezint scuze pentru gandurile nedrepte). Mi-am zis ca nu e foarte greu sa te urci pe o martoaga, asa ca am plecat increzatoare spre club. De ce nu? O experienta noua.

Gasisem pe internet site-ul clubului, dar l-am citit cu putin interes iar fotografiile de acolo aratau prea bine si am crezut ca sunt trucate.  Neatenta la program, am ajuns la club la ora 15.00, adica in pauza. Personalul este foarte primitor, iar eu foarte insistenta, asa ca vrand-nevrand, mi s-a permis sa vitizez grajdul.

Caii sunt de o frumusete nebanuita (de catre  mine). Sunt curati, puternici, ingrijiti cu dragoste si…foarte inaaaaalti!!!! Primul gand care mi-a trecut prin minte a fost: „numai cu o macara m-as urca pe un astfel de cal”. Al doilea gand: „bine ca am ajuns in pauza, sa nu fiu nevoita chiar sa calaresc vreunul”.

Evident ca prezentele straine au agitat putin caii, care au devenit foarte curiosi, mai ales la aparatul foto (se vede in una dintre fotografii ca ma chinuiam sa-i dau botul deoparte unui calut care mai sa-mi pape aparatul- ca de, el era la masa). Fotografiile nu sunt de calitate pentru ca de teama, imi tremurau atat de tare mainile, ca mi-au iesit cadrele in ceata.

clubhipic

Gazdele au incercat sa ne incurajeze sa practicam hipismul. Chiar imi amintesc de vorbele intelepte ale unuia dintre angajati: „calul este ca si omul, trebuie sa ajungi sa comunici cu el si apoi nu-ti va mai fi teama”. Ce sa spun? Am preferat sa raman deocamdata la faza de comunicare…Vreau sa ne cunoastem mai bine…:)

Din pacate nu pot sa va spun „am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa”. Povestea mea e spusa de la sol, de langa potcoavele calului (ca m-am facut mica de tot de frica).

Voi reveni cu un articol, dupa ce intru in rezonanta cu Inaltimea Sa Calul.

(A transmis Lasitatea Mea, Daniela)

8 răspunsuri la club hipic tulcea

  1. daniela spune:

    am uitat sa precizez pentru bolnavii de astm, oricat ar fi de interesant, sa nu viziteze grajdurile.in scurt timp li se va declansa o criza foarte grava. eu am patit! nu incercati si voi!

  2. claudia spune:

    imi plac caii foarte mult…spre rusinea mea nu am reusit sa ajung macar sa ii vad. La fel ca si tine nu stiu cat de curajoasa sunt sa incalec pe o sa…..dar cred ca merita incercat….pupici colega

  3. Radu spune:

    Am inteles de le un taximetrist ca in fiecare zi incepand cu ora 17:00 cei doi ponei de la clubul hipic vin in oraselul copiilor langa complex Ciuperca. Informatie neverificata. Va tin la curent.

  4. Bucur Alexandra spune:

    si eu pe acolo:)) foarte frumosii caii,sunt absolut superbi, dar imi e cam frica sa ma urc pe acela de incepatori pt ca este cel mai mare:):-S poate pap si eu niste iarba dak voi cade:))

  5. Bucur Alexandra spune:

    uite mai ca ai prins si acele placute cu nume..nu la toti caii dar au iesit cateva:*

  6. daniela spune:

    Radu, este adevarat, in fiecare seara la ora 17.00, poneiul Sabrina vine in Oraselul copiilor si plimba pustanii.

  7. Bucur Alexandra spune:

    da:X si milenara mi se pare k era aia mare:-s cred:D tot incercam sa ne dam noi seama cum poate un pusti sa se urce pe ea..:))

  8. Am aflat şi eu de Clubul Hipic din Tulcea în urmă cu mult timp, însă, din cauza şcolii (şi a altor probleme) nu am avut ocazia să merg acolo.Asta până în februarie, luna aceasta.
    Ca şi tine,Daniela, recunosc, am rămas foarte impresionată de înălţimea cailor (eu, care nu văzusem în realitate un cal niciodată) şi de cât de frumoşi erau (ţesălaţi şi bine îngrijiţi).
    Oricum, eu am avut puţin mai mult curaj şi am şi încălecat încă de prima dată.Bineînţeles, am rămas extrem de încântată, aşa că din februarie merg acolo săptămânal, la lecţiile de echitaţie şi m-am îndrăgostit pur şi simplu de cai.
    Până acum nu am încălecat decât pe Frida (prima dată) şi apoi pe Doris, însă m-am inţeles destul de bine cu cea din urmă (cei care au mers mai des pe la club, ştiu despre „boala” iepei ăsteia).

    Apropo, pe Milenara mi se pare că nu încalecă nici un puşti, pentru că este calul cuiva şi antrenamentele le face deobicei cu cei de acolo sau cu proprietarul (din câte înţelesesem eu).

    Acum … un căluţ a plecat din păcate (o iapă, Flamingo), însă a venit un armăsar nou, Unic, de la Mangalia, care va fi un cal excelent de şcoală.

    Este plăcut să vad şi alte persoane interesate de cai şi echitaţie ^__^

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: